Când visul tău e zborul

“My dream is to fly over the rainbow, so high” nu e doar un vers, e zâmbetul din ochii mei ce-și imaginează că văd asta, eu deasupra curcubeului, plutind lin încălzită de razele soarelui ce se arată după ploaie, eu și fericirea, eu și iubirea, eu debordând de plăcere, eu îmbrățișând ceea ce iubesc, eu și dorința, eu și pasiunea, eu și voința…

Când visul tău e-n permanență-n gândurile tale nu ai pace până nu-l atingi, până nu-l pipăi, până nu simți tu însăți cât e de real… Adevărul nu mai contează atunci, contează ce-ți spun simțurile. Pentru că de fapt hrana sufletului este simțirea, nu rațiunea… Nu exemplific, e banal să găsești pilde, e greu de atins însă visul, treaz fiind. N-ai cum să fii lucid, perfect ancorat în realitate și să crezi că ții în mână o stea incandescentă… Aici vine inima și îți vorbește, aici ochii minții încep a creiona, aici numai eul știe. Și acela este momentul când nu simți căldura, nu îți simți mâinile în flăcări, ci doar toropeala aceea plăcută a visului atins.

Visul se revelă numai celui ce crede în el cu adevărat și până la capăt, până la îndeplinire…